Radiogoniometria – întrecerea ce naște pasiunea.

Fie că îi spunem “Vânătoare de vulpi”, “Radiogoniometrie” sau cum e renumită internațional “ARDF”, această întrecere a fost un mediu propice pentru tineri de a face legătura între fuga după vulpi prin pădure, ascultând ticăitul morse al vulpilor și radioamatorism.

În cele ce urmează vă propun să vă imaginați un proiect la care lucrez, un proiect menit să deschidă orizonturile tinerilor spre hobby-urile noastre, ale radioamatorilor.

Emițătorul în banda de 80m este realizat după schema lui ON7YD

Acesta dezvoltă suficientă putere pentru a trimite concurenților codul morse specific „vulpii”. Mai jos este modulul care se ocupă de logica emițătorului (Arduino mini); în el se programează codul morse trimis, un protocol de citire a tagurilor, un protocol de salvare a datelor concurenților, un protocol de transmitere a datelor spre punctele de Start / Sosire, unde în timp real se va vedea cum decurg lucrurile în teren.

Fiecare concurent va avea asupra lui, pe lângă receptor, un “tag” de concurs care poate avea forme diferite. În principiu chiar dacă dorește să concureze cu cheia magnetică de la interfonul blocului (sa zicem că îi poartă noroc), se poate realiza; la start îi vom înrola tagul dorit. Pe durata concursului acest tag o să fie „CNP”-ul concurentului, astfel încât înregistrările scanărilor la vulpi, precum și urmărirea concurentului în teren se va face în baza seriei unice din tag.

Aceste tag-uri se vor citi cu un modul RFID specializat, ce se va conecta la modulul logic al emițătorului. Zona de acțiune a acestuia este desemnată de antenă, iar citirea corectă a tag-ului se va semnaliza, probabil, cu ajutorul unui led.

Ziceam de înregistrările scanărilor; ei bine, acestea se vor face pe carduri Micro-SD legate la modulul logic printr-un adaptor. Ulterior, înregistrările din toate „vulpile” se vor centraliza și se va stabili rapid, cu ajutorul unui soft dedicat, clasamentul concursului.

Timpul e important și vreau să fie totul “ca la carte”: se va folosi un modul DS3231 care va genera secunda perfectă / reală. Astfel, după calibrarea emițătoarelor, concurenții se vor bucura de serii perfecte de 1 minut emisie, 4 minute pauză, pentru fiecare „vulpe”, decalate între ele astfel încât să nu apară suprapuneri de emisie.

Și pentru că am tot vorbit de urmărirea concurenților în teren, o să vă explic puțin cum văd eu treaba. Concurenții se mai pot pierde în teren, poate nu sunt de-ai locului, poate nu au receptoare care indică și sensul ci doar direcția spre „vulpe”. Copaci, tufe, văi aflate pe direcția concurentului îl pot abate de la drum și îi vor da și lui, și organizatorilor bătăi de cap. Dacă se depășește o limită impusă în teren de căutare a tuturor vulpilor, atunci organizatorul poate începe căutarea concurentului rătăcit începând de la ultima înregistrare trimisă de către el spre punctele de start / sosire. El face asta involuntar, prin scanările tagului la „vulpi”. Emițătorul va transmite pe o frecvență diferită (zona liberă din 430 MHz) ID-ul tag-ului, sau „CNP”-ul de care vorbeam mai devreme. Mai jos vedeți emițătorul în 430 MHz (cel mic) cu care se va echipa fiecare vulpe, iar la punctele de start / sosire receptorul (modulul mare) va primi informația din teren. Fiind o frecvență destul de mare pentru o putere mică de emisie din teren, vom folosi un mod de transmitere a datelor repetat și concis (probabil JT65). Ulterior datele se pot afișa pe un monitor, astfel antrenorii, colegii concurenților, suporterii și toți cei de la fața locului vor putea urmări întrecerea live.

Astea fiind spuse, cât de curând vă așteptăm la Năsăud la o primă întrecere unde ne vom testa jucăriile, probabil în această vară !

73’s Septy
YO5ER