Copilul care nu-și cunoaște părinții

Zilele trecute am primit de la Florian, YO9GJX, un email care conținea doar un link fără nici un fel de explicație. După ce-am accesat link-ul, mi-am dat seama că explicațiile nu-și aveau locul și, într-adevăr, alte cuvinte ar fi fost de prisos. Acesta este articolul:

http://smg.mapn.ro/site_CCI/istoricul%20armei.htm

Intr-una din alocuțiunile sale Nicolae Iorga spunea: ”Un popor care nu își cunoaște trecutul este ca un copil care nu isi cunoaște părinții”. Mărturisesc cu umilință că, deși îmi place istoria și devorez pe nerăsuflate tot ce-mi pică în mână sau prin fata ochilor în documentarele televizate, la cei 50 și ceva de ani, sunt un amarât de învățăcel, un pasionat de istorie care nu cunoaște nici pe departe ceea ce pretinde că știe. Să nu cunosti pe de-a-ntregul istoria Statelor Unite ale Americii sau pe cea a Franței să zicem că n-ar fi o tragedie, dar să nu cunoști, în detaliu, istoria comunicațiilor în Romania — mai ales când te consideri mare radioamator — este de neiertat.

Chiar dacă cunoașteți ceea ce eu n-am știut, vă rog să vă faceți puțin timp să parcurgeți și să citiți încă o dată acest articol. De fapt este mai mult o prezentare în ordine cronologică a evoluției comunicațiilor de-a lungul timpului. Imaginile sunt absolut superbe și pur și simplu vorbesc de la sine.

Tot intr-o alocutiune Alexandru Paleologu spunea: „O lume fără reprezentarea trecutului e o lume imbecilă, o lume fără onoare, o lume fără valoare. E o lume inexorabil sortită să dispara”. Dacă-i așa, atunci noi nu vom dispărea niciodată și asta este tot ceea ce dorim.

Lectură plăcută !

73 de YO5AM

YO5AM

Marius, YO5AM

Un comentariu la „Copilul care nu-și cunoaște părinții

  1. „Si a fost mai intai cuvantul” – o fraza izvorata din relige, o fraza care spune ce inseamna comunicatia. Comunicatia in toate formele sale, de la fum, porumbei, ca azi sa fie implicat si universul nostru prin satelitii lansat de om. O fraza de care si noi, radioamatorii santem mandri. Nu cred si nu concep ca un radioamator sa nu cunoasca istoria cumunicatiilor fara de care nu poate sa aiba nici acea motivatie care leaga pentru tot restul vietii a ce a ce cheama comunicatie. Undele radio nu pot fi grenituite, in regimurile totalitare au fost o sfidare fata de cortina de fier, apasand manipulatorul ai fost pretutindeni, ai reusit sa faci prietenii fara frontiere, ai ostoit oarecum setea de libertate. Asa am simtit eu si altii ca mine in acei ani. Totusi – in acei ani (mai ales in perioada razboiului rece) aceste indeletniciri au avut o usoara culoare de fruct interzis. Luand in seama proverbul „nu-mi umbla gura – nu ma doare capu”, am lucrat preponderent din anii 60 doar in CW, stiind ca la majoritatea „urecheatilor” care ne mai ascultau din ordin, nu le plac semnalele de telegrafie. Au fost si exceptii dar ei cam simpatizau cu radioamatorii. Dupa razboi Romania era incorsetata la un numar redus de armata iar organizarea tineretului dornici de „sporturile tehnico aplicative” in cadrul AVSAP nu era chiar o ineptie. De acolo au ales drumul multi spre transmisiunu, spre aviatie unde au fost mereu oameni exemplari pentru ca au avut o pasiune pentru ce a ce faceau chiar in slujba si apararea Patriei, nu neaparat al comunismului. Acum de vre-o 3 ani la un mic miting si intalnire aviatica fiul unui mare aviator roman care si el a fost pilot militar a facut cu mine (mosu) 40 de minute de zbor acrobatic. Dupa aterizare reporterii care stiau ca sunt veteran, mi au pus intrebare – cum a fost cu zboruri in ani 50 – 60? „Raspunsul meu a fost scurt. In anii aceia am invatat rusa, am marsaluit pe aerodrom cantand ruseste dar sus…acolo sus pe cerul Patrie noastre….tot noi am fo” Si asta spune multe si in radioamatorism. Multumesc celor care se mai ocupa de imortalizarea istoriei din Tara noastra si in radioamatorism. Cu respect yo5ajr Miki

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *