Radiofrecvențe nemuritoare

Zile de toamnă splendide în Maramureș unde natura parcă-i în straie de sărbătoare, cu păduri verzi — galben ruginii și un cer de azur imaculat, ce te împinge către tărâmurile nostalgiilor dulci-amare ale radioamatorismului. Privesc aparatura mea de pe masă și mă gândesc… dacă aveam asta acum 40 de ani… aș fi fost poate ca în povestea cunoscută… ”Un yankeu la Curtea regelui Arthur”. Anii au zburat și eu, cu toate că am trăit perioada de război și apoi într-un regim totalitar, NU POT SĂ MĂ UIT ÎNAPOI CU MÂNIE… Am fost tineri și în inocența tinereții noastre cu multă pasiune și dăruire am practicat sporturile tehnice care ne-au fost permise de atotputernicul regim cu scopuri pe atunci neștiute de noi. Nu era ușoară obținerea autorizației de emisie și nici a brevetului de zbor, nu era ușor nici măcar să fii operator la o stație radio colectivă, dar fructul oprit sau greu obținut parcă a fost mai dulce decât dacă ți se întindea pe tavă. După ucenicia la YO6KBM, păstorit la Târgu Mureș de YO6GJ, soarta m-a aruncat în Maramureș unde, la YO5KAD și apoi la YO5KUW, am fost adoptat ca de o mamă bună. La hamii de atunci, în anii 60, am cunoscut ceva nou, ultrascurtele. Pe post de “șerpaș”, de multe ori am participat cu multă bucurie la deplasările pe munții Maramureșului și pentru mine a fost o mare cinste dacă, din când în când, mă invitau la microfon sau la manipulator. Mi-e acum greu să înșir aici indicativele și numele acelor oameni minunați care au trecut în neființă și dintre care azi mai trăiesc 2 sau 300… ușor marginalizati. Nu de mult am fost undeva în Europa unde ai noștri… zice-se, le-au mâncat gazdelor lebedele. Din proprie inițiativă am dus o diplomă de comemorare a activităților UUS în colaborare cu radioamatorii YO ai anilor ’58–’61, lui OE6AP unul din “părinții” UUS-lui din țara lui și, cu toate că diploma era o improvizație, lui Alois (OE6AP), care-și tundea trandafirii în grădina lui, i-au dat lacrimile de emoție. Diploma comemora schimburile de scrisori dintre domnia sa și YO5LS, părintele UUS din Maramureșul anilor ’57. Organizau sked-uri cu Alois pe 2m. Eram cu prietenul meu Ron, OE3REB dr. Eisenwagner, omologul lui YO3APG. De atunci și Alois a trecut în neființă, dar simt că am poleit cu aur amintirea dragă a hamilor noștri și am sădit bucurie în sufletul celui care a fost OE6AP în chiar ultima parte a existenței sale pe Pământ. A mai trăit o lună, dar i-am făcut o bucurie în ultimele lui zile.

Conform legilor fizicii, cum că materia nu se pierde ci se transformă, nici undele hertziene care au fost lansate în eter de acei oameni minunați de acum 50 de ani nu se pierd, ele — ca și amintirea și gandurile noastre — vor dăinui in Univers și, poate, într-o altă existența, cândva-undeva, la un “simpozion” organizat de ce nu… chiar de Atotputernic (că doar scrie în Biblie: “și a fost mai întâi cuvantul…”) ne vom delecta copios pe seama celor de pe Terra că nu mai cunosc telegrafie, că nu mai stau lângă un foc de tabără seara pe munte la vreun contest, că se întrec care mai de care în aparaturi sclipitoare. Iar după acele povești nostalgice, dulci și amare, vom sorbi ultima picatură de ambrozie și ne vom îndrepta în imponderabilitate până la următorul simpozion…. peste o mie de ani… poate. Pentru concursul “Memorial YO” am pregătit o listă cu radioamatorii noștri pe care i-am cunoscut personal de a lungul anilor — o listă lungă (nu știu dacă voi avea atatea QSO-uri ) pe care o voi clama de la YO5KLD în acest concurs memorial și generos. În memoria lor veșnică haideți să aprindem o lumânare virtuală în acest concurs de cinstire și comemorare a prietenilor noștri duși pe tărâmul altei lumi. Le datorăm lor și nouă înșine aceasta ca să ne respectăm istoria, istoria noastră a radioamatorilor. La rândul nostru, curând, vom fi parte din istorie și în sufletele noastre tânjim ca urmașii noștri la rândul lor să ne pomenească — “nu au trăit doar făcând umbră Pământului.” Așa să fie.
01.11.2015 în ajunul luminăției. 73 de YO5AJR Miki