DE CE 160 M ?

Prin anii 60 lucram mult pe 40m în CW. Pe un bloc aveam un VS1AA şi un vertical „tăiat”/4 pentru 40m cu 4 radiante. Cam 10 ani de zile m-am folosit de acest vertical ajungând să-i  cunosc  aproape toate „tainele”, avantajele si dezavantajele unui vertical în 40m only CW. Apoi am schimbat domiciliu la „ţară” şi aveam spaţiu. Regretatul YO5LU Ovidiu mi-a atras atenţia la YO5ODE Nuber Ernest din Sălaj care lucra preponderent in 160m (azi trăieşte la Sînnicolau Mare in districtul 2) şi căruia îi mulţumesc pe această cale pentru sfaturile pe care mi le-a dat. Corespondam, îmi trimitea scheme de preselectoare, preamplificatoare şi multe altele.  Le păstrez şi astăzi! Studiam antenele pt. 160m dar multe scheme m-au speriat prin grandiozitatea lor. Am ales totuşi să ridic un inv. L, în care nu prea aveam încredere dar se putea realiza relativ uşor. Timid am abordat încet încet 160m dar în prima perioadă aveam impresia că sunt aruncat undeva in mijlocul oceanului pustiu şi extrem de învolburat. După traficul în banda de 40m dar şi in 15m , banda de 160m  chiar ma speria cu zgomotele ei ciudate si permanente , fenomene pe care în benzile superioare nu le-am întalnit nici-o dată. Uneori fragmentat auzeam staţii de la peste 1000 de Km   de parcă o haită de pittbuli se rupeu în bucaţi ca apoi  în următoarele secunde  să pierd semnalul. Din nou trebuia să caut căi de îmbunătăţire a recepţiei în special, recepţia de care în toată activitatea mea de radio nu am fost mulţumit nici-o data (nici azi).  În acele vremuri neavănd această resursă formidabilă de informaţii ca internetul iar în Maramureş eram unicul radioamator dispus la  „mazochism” nu prea am avut nici cu cine schimba impresii si informaţii aşa că  am dat frâu liber propriei imaginaţii în rezolvarea micilor amănunte de adaptări  şi studiind mai accesibila documentaţie tehnică din răsărit, revistele „Tehnium’, „Aripile Patriei” etc. Prea puţini abordau 160m. După 89 a fost indepărtat acel căpastru la informaţii tehnice şi fiindcă aveam acum acces nelimitat la turnul de paraşutişti  am dat frâu liber  experimentărilor şi construcţiilor de  antene pe „JF” având  ajutorul colegilor radioamatori de la YO5KAD din Baia Mare, regretatul YO5OEF Boby, YO5OHZ Claudiu, YO5PBF Boby jr. un operator talentat, YO5PBW,  YO5BJW, Alex, deasemeni un operator excelent,  regretatul YO3JB Mircea, YO5ODU si mulţi tineri radioamatori la început de drum. Reuşeam să intindem Delta Loop vertical, Slooper full size, Cubical Quad cu 2 elemente tot vertical si adaptări gamma pe nărăvaşul de 160m, chiar un vertical cu susul in jos…hi. Vali ,YO2LDC, impreună cu YO4BII chiar au venit cu un vertical (fir) de peste 40m si cu radiante elevate pe care să-l incercăm la acest turn. Au fost incantaţi când toate sărmele in 10 minute au fost ridicate cu un SWR de pomină. Am făcut cateva concursuri mari cu indicativul YO5KAD de acolo, controalele de peste tot erau ameţitoare dar aveam o mare problemă cu un zgomot puternic de 20 dB în permanenţă. Am cerut părerea multor radioamatori din ţară  de unde poate apare acest zgomot care persista chiar dacă am oprit total electroalimentarea turnului.  Auzeam  corespondenţii doar cu atenuatorul de 10 – 20 dB. Până la urmă se pare că structura de fier beton din corpul de beton al turnului formează milioane de diode de unde vine acest zgomot. La această locaţie in acele vremuri înainte de 2005 s-au întamplat şi episoade hazlii când am hotarât că la un concurs pe 160m voi lucra cu un vertical de peste 40m lăsat in jos de la aproape 85m ,  legat de capătul şufei orizontale la distanţa de 15m de la corpul turnului ca să  fiu cu aparatura la sol ,în afara corpului de beton al turnului. Pentru asta intenţionam să aduc de la aerodrom „Zebra”, care era de fapt o remorcă mare pe care era construită o cameră cu pereţii de sticlă de unde se dirijau şi controlau zborurile din zona aerodromului prin radio. Lateralele metalice erau vopsite cu pătraţele mari de culoarea rosu şi alb, de aici venea denumirea de „Zebra”. Problema era că de la aerodrom pană la turn aveam de parcurs un drum de cca. 4 Km pe un drum naţional şi în acea perioadă la o benzinarie mereu erau prezenţi poliţiştii de la circulaţie iar „Zebra” mea nu era „abilitată” pentru circulaţia pe drumuri publice nefiind înmatriculată. Într-o zi am oprit lângă echipajul de poliţie şi le-am povestit că mâine am de dus o zebră de la aerodrom până la turn şi sa  treaca cu vederea si ca va fi legată după un tractor neînmatriculat nici el. Se uitau la mine cam ciudat dar erau bine dispuşi şi mi-au spus că pot aduce liniştit zebra. În următoarea zi am legat „Zebra” de un tractor şi am defilat prin faţa echipajului de la circulaţie că doar mi-au promis trecere liberă. Ajungând lângă ei am văzut că izbucnesc în hohote de rîs de se ţineau de burţi. Am oprit şi am intrebat motivul isteriei hazlii. Mi-au spus că ,chiar au crezut că  voi defila pe drumul european în faţa lor cu o ditamai zebră sahariană cu patru picioare. Apoi  am poziţionat zebra  chiar lîngă firul vertical al antenei şi operam în acea cuşcă de sticlă în veselie. Mă gândeam la o antenă pe care să o montez la un avion AN2 şi s-o incerc pe 160m dar avionul nu era pregatit să zboare noaptea cînd este propagare şi consuma si 160 de  l. benzină pe oră. Din 2005 apoi ne am ataşat la radioclubul YO5KLD din Zalău aşa că „experienţele” au luat sfarşit pierzând o batălie pe care dacă aveam mai multă solidaritate între noi, o puteam caştiga formând o puternică bază pentru frecventele „joase” in Maramureş.

Mulţi radioamatori care ar dori să abordeze această bandă sunt descurajaţi din cauza lipsei de spaţiu pentru antene. Nu e chiar aşa. Eu am incercat timp îndelungat o antenă slooper de nici 27m la care în capăt am înseriat o inductanţa confecţionată pe un pet de plastic de 2 litri si a mers. Pentru recepţie se poate confecţiona un K9AY chiar daca merge numai într-o direcţie ca să nu mai vorbesc de o mare varietate de antene de emisie sau recepţie magnetice din ţevi de cupru, cadru, etc. Dacă vrei….poţi, slogan prin care m–am  înţeles de minune cu prietenul meu bun, Chiriac Gabriel Dan, eminentul instructor de paraşutism deţinatorul recordului Naţional de saritură de la peste 10 mii de metrii şi pe care eu l-am infectat cu virusul de radioamatorism ,având sa aibă, pînă la urmă , indicativul YO4SCG, şi chiar asta este  esenţa radioamatorismului, să invingi problemele tehnice , psihice si fizice. Radioamatorismul l-am început simultan cu zborul in anii 57 şi am vazut ca dacă ai motivaţie pentru ceva, nu mai pui problema că e prea greu, că nu se poate, că e imposibil – adevărata motivaţie te face să treci peste momente pe care le crezi ca sunt imposibile iar satisfacţiile obţinute din pasiuni motivate sunt pe masura eforturilor. Daca în benzile superioare unde putem auzi des QRM – uri provocate chiar peste indicative rare şi exotice prin pile up – uri uriaşe sau mîrlănii la concursuri, în 160m aproape că sunt inexistente. Explicaţia constă în  faptul că condiţiile ăn benzile superioare sunt incomparabil mai bune decăt în 160m iar cei „bolnavi”, cei care urăsc fair play – ul neavând nici motivaţie puternică pentru acest hoby nobil, prin urmare nici  răbdarea acea sfinţita de pasiune, nu stau mult pe aceasta banda. Dacă totuşi se mai rătăceste unul, constatând ca este ignorat, pleacă. Însa pentru mine motivul principal  să iubesc această bandă este că mă simt intre radioamatori consacraţi, că uneori este al naibii de greu, dar chiar dificultăţile mă determină să fac faţa la aceste  încercari, de anduranţă, de răbdare de broască ţestoasă, să mă compar an de an cu mine însumi şi nu neaparat să fiu în primii zece. Este ca  o provocare ,ca oricare altă greutate ce ne apare in viaţa de  zi cu zi şi pe care o putem trece. Suntem în stare să ne verificăm propria voinţă,  bucurându-ne de acest hoby minunat.

11 Aug.2016 , Miki