DUBUS 3/2015

Continuare din „Revista Presei — YO5KUC”
QTC182/ 31 Mai 2015

Prin mai, în preziua plecării, am găsit în căsuța poștală numărul 2 pe 2015 al revistei DUBUS. Nu am avut timp nici măcar să deschid plicul în care a sosit, pur și simplu l-am vârât cu totul în bagajul de mână, promițându-mi să-l citesc pe parcursul interminabilelor ore de zbor de a doua zi. Aveam de ales între DUBUS, numărul din iunie al revistei QST (cu o copertă foarte amuzantă) și două cărți mai ”grele”: niște miniaturi de Ion Vianu și un volum de publicistică al lui Radu Cosașu căruia i-am descoperit de curând veleitățile de eseist. În plus, nu aș uita să iau niciodată, la nici un drum, bătrânul Kindle Keyboard, varianta 2, care e de departe cel mai util gadget pe care mi l-am cumpărat vreodată. Am pe el câteva sute de cărți care acoperă domenii și stilistică variate, de la lecturi de radiofrecvență (RF Circuit Design), cărți de la ARRL (Get on the Air With HF Digital sau Propagation and Radio Science), romane polițiste, fabulele lui Esop, Iain Banks, istoria Scoției sau înțelepciunea psihopaților.

M-am abonat la DUBUS pe la începutul lui martie, acest an, mai mult din curiozitate pentru o publicație despre care am tot auzit vorbindu-se la superlativ. Pentru cei care nu știu, DUBUS este o revistă de radioamatorism dedicată în special comunității iubitorilor de UHF și SHF, este publicată în Germania fiind — un aspect care pe mine mă atrage în mod deosebit — o publicație bilingvă: fiecare articol este tipărit atât în engleză cât și în germană, util pentru cei care doresc să-și aprofundeze aptitudinile în limba lui Goethe. Apare de patru ori pe an, în format A5, și are aproximativ o sută de pagini cu articole pur tehnice și informații–știri despre operarea și traficul DX.

Am avut o surpriză foarte plăcută când am găsit primul număr în cutia mea poștală la câteva zile după ce am plătit abonamentul prin PayPal. Editorul — și mentorul acestei publicații, dl Joachim Kraft, CT1HZE/DL8HCZ — mi-a trimis un email mulțumindu-mi și m-a înștiințat că, în câteva zile, voi primi prin poștă primul număr pe 2015 proaspăt sosit de la tipografie. Corespondența a avut o componentă extrem de personală, lucru care mă bucură întotdeauna într-o lume din ce în ce mai virtualizată: plicul în care se găsea primul număr avea adresa mea scrisă cu un stilou, de mână, și era însoțit de un QSL–card cu un text plin de amabilitate, scris de asemenea cu mâna. Sentimentul pe care-l încerc când trimit sau primesc prin poștă ceva scris de mână este deosebit de plăcut.

Mi-am propus, în mai, să scriu o recenzie despre această revistă, dar am fost atât de prins pe plan personal încât nu mi-am lăsat răgazul și nici starea de spirit necesare. Dar primirea numărului 3/2015, fapt consumat acum două zile, m-a determinat să mă întorc la acest articol lăsat neterminat de câteva luni.

Sincer să fiu revista impresionează prin cel puțin trei aspecte.

În primul rând, conținutul este de foarte bună calitate. Impresia creată de lectura acestor articole este aceea de publicație academică, cu un solid aparat referențial și un peer review bine pus la punct. După ce am avut ocazia să citesc aproape toate publicațiile importante din domeniul Ham Radio, inclusiv cele de la ARRL, DARC sau ale altor organizații de profil, consistența conținutului DUBUS și lipsa oricărui compromis făcut formei sunt de invidiat, reclamele lipsind aproape cu desăvârșire iar forma adresării fiind extrem de curată. Revista DUBUS este, evident, una de nișă, orientată nu către un public cu cunoștiințe generale de radioamatorism și electronică cât mai ales către un segment select, extrem de mic, al comunității, respectiv pasionații domeniului frecvențelor înalte și foarte înalte, posesori ai unui bagaj de cunoștințe tehnice și științifice care îi plasează oarecum în afara caracterizării de amator. Conținutul îmi pare a fi mai degrabă accesibil specialiștilor din domeniul amintit, iar pe cei tentați de un abonament (25 euro/ an pentru europeni) i-aș sfătui să descarce mai întâi ediția-mostră, un pdf gratuit de pe site-ul revistei, care oferă doritorilor un element de comparație și clarificările necesare înainte de a purcede la cheltuiala cu abonamentul.

În al doilea rând, revista DUBUS lasă o impresie de continuitate.

Arhiva DUBUS, disponibilă parțial pe internet, trădează stângăcia publicației în zilele „copilăriei” sale: a debutat în format dactilo, cu scheme, montaje și diagrame realizate de mână cu creionul și guma, cu mult timp înainte de a beneficia de un linotip sau, mult mai târziu, de tehnoredactarea computerizată. Acest articol din 1982 despre un transverter pe 13 cm, spune mai mult decât orice cuvinte. DUBUS a avut încăpățânarea de a rezista și a trecut cu brio proba timpului. Asta pentru că a adus, consistent, informație de calitate, fie ea dactilografiată pe hârtie–ciocan. DUBUS dovedește că urmărirea sagace a unui obiectiv și credința în valoarea proprie (dublată de confirmarea acestei valori) sunt condiții necesare pentru a trece cu bine această probă a timpului. Din păcate, cultura în care trăim ne îmbie cu compromisurile călduțe de genul „merge și așa”, un alternate lifestyle balcanic care, fără îndoială, are farmecul său, dar care e incompatibil cu Qualitätsprüfung–ul germanic tip DUBUS, la care bălim cu toții. Multe publicații autohtone (inclusiv cele dedicate radioamatorilor) au eșuat lamentabil nefiind în stare să onoreze cu constanță promisiunea făcută inițial cititorilor, fiind, parcă, mai degrabă interesate de avantajele de imagine pentru diverse grupuri de interese în dauna unei oferte de conținut de calitate dăruit cu generozitate unei comunități de entuziaști. Astfel, nu e de mirare că, ”la noi”, lipsa continuității și promisiunile lipsite de fundament au avut ca urmare atitudini din ce în ce mai scârbite de acest spectacol tipografic inutil și stupid, cei mai mulți dintre noi preferând varianta publicațiilor străine, mai serioase sau, cel puțin, care apar constant. Vezi, de pildă, ca un bun exemplu de transparență în comunicare, soluția simplă aleasă de DUBUS:

În fine, nu în ultimul rând, prezentarea articolelor și structura grafică a conținutului sunt un exemplu de eficiență în simplitate. Formatul este A5, cuprinde constant peste 100 de pagini, este tipărită în policromie pe hârtie albă de 80g/m²; porozitatea suportului nu este, poate, cea mai fericită alegere, dar e un bun compromis preț–calitate. Dealtminteri, chiar QEX, forumul radioamatorilor experimentatori al ARRL a renunțat recent la hârtia cretată ”premium”, pe 120g/m², pentru un suport mult mai ieftin și subțire, evident din rațiuni economice. Nu-mi dau seama dacă DUBUS este tipărită digital sau prin offset clasic, după miros pare a fi offset. 😀 Graficele și imaginile articolelor din DUBUS nu sunt excepționale, dar ”dau” foarte bine în context, sunt de calitate bună spre foarte bună și de o simplitate care le face ușor de citit și interpretat, cu marcaje generoase și etichete bine concepute:

În finalul articolului, permiteți-mi să trec în revistă, pe scurt, conținutul acestei ultime ediții, publicate în septembrie 2015.

• Un transverter pe 47 GHz — de Philip Prinz, DL2AM; Continuarea unui articol din numărul 2/2015 al revistei; autorul prezintă noi încercări de optimizare a incintelor mixerelor și un dublor de frecvență, de la 12 la 24 GHz, pentru intrare coaxială.
• Determinarea precisă a poziției pe cer pentru corecția orientării radiotelescoapelor — de Joachim Köpen, DF3GJ; Pentru operarea în condiții optime a echipamentelor EME pentru radioastronomie, poziționarea antenelor de dimensiuni mari trebuie să se poată face cu precizie. Principiul de bază pentru asigurarea unei poziționări precise este determinarea cu precizie a erorilor, care se poate face prin observarea soarelui, lunii și a altor corpuri cerești care emit radiații electromagnetice, corpuri ale căror poziții pot fi calculate cu precizie. Rezultatele acestei metode simple de determinare a unui maxim pot fi îmbunătățite în mare măsură dacă se poate determina modul în care scade amplitudinea semnalului pe măsură ce distanța față de sursă crește. În acest articol, autorul descrie aceste metode cu lux de amănunte și un impresionant suport grafic.
• Tranziție circular-rectangulară, compactă și foarte performantă, pentru ghiduri de undă — de Jeffrey Pawlan, WA6KBL; Ghidurile de undă cu secțiune circulară pentru microunde și unde milimetrice au fost analizate încă din 1933. Înainte de a trece la detalii constructive și la argumentele pro sau contra utilizării ghidurilor de undă cu secțiune circulară, acest articol descrie atât modul clasic de realizare a unor tranziții de la ghidurile rectangulare precum și un design nou, care oferă performanțe excelente pe toată lărgimea benzii de 10 GHz dedicată radioamatorilor, oferind în plus ușurință în realizare și rezultate consistente la fiecare utilizare.
• Controlul impedanței reflectorului antenelor Yagi — partea întâi — de Justin Johnson, G0KSC; Articolul descrie beneficiile și posibilele dezavantaje ale utilizării reflectoarelor îndoite, pentru controlul impedanței antenelor Yagi.
• Un transverter dual bandă pentru 76 GHz și 122 GHz — de Alan Devlin, VK3XPD; Un deosebit de interesant proiect mecano–electronic inspirat de performanțele echipamentelor lui Wolfgang Hoeth, OE4WOG. Planificarea proiectului, teoria din spatele său, aparatul matematic asociat, testarea și construcția echipamentelor — toate acestea sunt discutate în detaliu în acest articol extrem de captivant.
• Din VK către EU, expediția DX pe microunde, iunie/iulie 2015 — de Alan Devlin, VK3XPD și David Minchin, VK5KK; De ce este important să participi la evenimentul de la Friedrichshafen: cu ocazia unei cine prietenești la una dintre cele mai celebre cârciumi din Friedrichshafen, Wolfgang Hoeth OE4WOG, Alan Devlin VK3XPD și David Minchin VK5KK au pus la cale ceea ce avea să devină DX-expediția VK7–EU 2015.
• Un feed horn dual band pentru 1296 MHz și 5760 MHz — de Ivan Shor, RA3WDK; Radioamatorii care lucrează din portabil în benzile SHF au multe motive să-și dorească un sistem de antene multiband. „Farfuriile” sunt antene foarte eficiente în 23 cm și peste. Mulți radioamatori utilizează același reflector pentru mai multe benzi, schimbând doar feed horn-ul sau LNA-ul. Acest articol prezintă, cu lux de detalii referitoare la construcție, un feed horn adaptabil pentru două benzi.
• Provocările unui LNA în 10 GHz — de Dominique Fässler, HB9BBD; S-au spus și scris multe despre importanța determinării profilului de zgomot („noise figure”, în original). Autorul este de acord cu cele mai multe aprecieri referitoare la semnificația măsurătorilor. Acest articol ia în discuție importanța diferenței dintre semnalul util și zgomot.
• Un proiect de weekend: o stație radio FM VHF/UHF — de Jurij Mikeln, S52CQ; Slovenul a fost impresionat de modulul DRA818V. Acesta este, în sine, un transceiver FM complet care are nevoie doar de un microfon, un amplificator de audiofrecvență și un microcontroller. Articolul descrie în detaliu acest proiect care poate fi realizat pe durata unui weekend.
• Sintetizor de frecvență PLL, 100 MHz – 3 GHz Mk2 — errata — de Daniel Uppström, SM6VFZ; În numărul 2/2015 al revistei DUBUS a fost publicat un interesant proiect de sintetizor de frecvență. Acest sintetizor, cu componentele necesare, poate fi utilizat pentru programarea oricărei frecvențe între 100 MHz și 3 GHz, cu zgomot de fază minim și amplitudine redusă a spuriilor. În acest număr, autorul revine cu o erată la schemele elctronice publicate în articolul original. Mai multe informații pot fi citite pe blog-ul autorului, la adresa http://sm6vfz.wordpress.com
• Propagare boreală, propagare troposferică; 8 pagini despre QSO-uri raportate prin propagare boreală sau troposferică.
• Raport despre ciclul solar 24, august 2015 — de Jim Kennedy, KH6/K6MIO; Declinul activității solare continuă. Acest articol prezintă ultimele informații de la Observatorul Regal din Belgia.
• Analiza reflexiilor prin meteor scatter — partea a 4-a: sfaturi practice — de Klaus von der Heide, DJ5HG; În prima parte a acestei serii de patru articole autorul a explicat modul în care fenomenul de meteor scatter este funcție de timp și frecvența semnalului. În partea a doua, a analizat un ping în funcție de timp, iar în partea a treia a derivat amprenta reflexiei speculare și corecțiile necesare poziționării LNB-ului. În ultima parte a acestei serii, autorul adaugă informații și sfaturi utile lucrului în meteor scatter.
• QSO transatlantice pe 2m în 2015; Un interesant raport despre QSO-uri realizate la mii de kilometri, în banda de 2m, peste Atlantic.
• Europa și Japonia pe microunde; Știri din Europa și Japonia compilate de Guy Gervais F2CT, John Quarmby G3XDY și Seiji Fukushima JH6RTO.
• Știri EME: Proiecte, QSO-uri, evenimente pe mapamond
• Știri din 4m
• Noutăți și comentarii

Cam atât despre această revistă excelentă. Vom reveni cu detalii din numărul 4/2015 (noiembrie 2015).

73 de YO3ITI